Cică lui Platon nu îi plăcea scrisul, dintr-un motiv sau altul. Iar
ăia care ştiau să citească erau la rândul lor potenţiali cretini. Şi la
un moment dat Platon vorbeşte de cei care nu merită să li se ofere ceva
scris pentru că nu sunt capabili să asimilize cunoaştere:
“In the case of the rest to do so would excite (1) in some an
unjustified contempt in a thoroughly offensive fashion, (2) in others
certain lofty and vain hopes, as if they had acquired some lore.”
(Letters, VII, 341e-342a)
Se pare că acest tip de om nu a dispărut nici în zilele noastre. Din
contră, odată cu alfabetizarea ei s-au înmulţit ca ciuma în zilele ei
bune. Fiecare e liber să se întrebe, care dintre cele două categorii îi
displace cel mai mult?
Eu ştiu: i-aş ţine în coteţ pe toţi puricii din categoria (2).
(pentru amatori, cred ca exista Scrisorile lui Platon si in varianta romaneasca la Humanitas)