Eşti alfabet sau analfabet?

Cică lui Platon nu îi plăcea scrisul, dintr-un motiv sau altul. Iar ăia care ştiau să citească erau la rândul lor potenţiali cretini. Şi la un moment dat Platon vorbeşte de cei care nu merită să li se ofere ceva scris pentru că nu sunt capabili să asimilize cunoaştere:

“In the case of the rest to do so would excite (1) in some an unjustified contempt in a thoroughly offensive fashion, (2) in others certain lofty and vain hopes, as if they had acquired some lore.” (Letters, VII, 341e-342a)

Se pare că acest tip de om nu a dispărut nici în zilele noastre. Din contră, odată cu alfabetizarea ei s-au înmulţit ca ciuma în zilele ei bune. Fiecare e liber să se întrebe, care dintre cele două categorii îi displace cel mai mult?

Eu ştiu: i-aş ţine în coteţ pe toţi puricii din categoria (2).

(pentru amatori, cred ca exista Scrisorile lui Platon si in varianta romaneasca la Humanitas)

Teren la Tartasesti

In anii care au urmat crizei financiare preturile atat la apartamente cat si la terenuri a inceput sa scada. Desi multi poate credeau ca acest trend de scadere a preturilor va continua mai mult, se pare ca in ultimii doi ani, desi au mai existat usoare scaderi, preturile atat pentru terenuri cat si pentru apartamente a ramas relativ constante. 

In urma acestor scaderi dramatice de preturi, la momentul actual a ajuns ca un teren sa valoreze poate chiar si un sfert din valoarea pe care o avea in urma cu 5 ani, devenind mai posibil pentru cei care isi doresc o casa sa isi vada visul implinit. Printre aceste persoane trebuie sa va spun ca ma numar si eu! De ceva vreme urmaresc piata imobiliara in vederea achizitionarii unei teren undeva in apropierea Bucurestiului. 

Dupa indelungi cautari si avand in vedere cateva criterii de selectie la care nu vreau sa renunt m-am hotarat pentru un teren la Tartasesti. Comuna este aflata la o distanta de Bucuresti destul de mica si cu acces destul de facil catre zona de nord unde sunt concentrate majoritatea cladirilor de birouri, mi se pare a fi cea mai buna varianta raportata la calitate/ pret. Zona din jurul comunei Tartasesti este in plina dezvoltare si este foarte cautata de persoanele care vor sa isi faca o casa, si am certitudinea ca in eventualitatea mutarii acolo voi beneficia de tot confortul de care aveam parte si in Bucuresti. 

Cea mai mare diferenta, si din punctul meu de vedere este una fericita, este faptul ca voi fi inconjurata de verdeata si padure, iar copii mei vor avea o copilarie cat de cat normala. Nu stiu daca este cea mai buna decizie, si deoarece subiectul ma intereseaza foarte mult, as vrea sa imi spuneti daca cunoasteti si alte zone in care as putea sa imi construiesc casuta visurilor mele.

Ce idee şmecherită mi-a venit în minte

Citeam deunăzi pe blogul unui copil de 24 de ani cu dizabilităţi mintale, masterdand la o facultate şi student la o a doua, că nu contează ce muzică asculţi, simplu. Asta în condiţiile în care aceasta abjecţie de om, cu o personalitate absolut infectă, este cel mai mare şi minunat fan declarat al manelelor. Mi-am intersectat de câteva ori ochii cu persoana lui şi, fiind un fin observator, n-am putut să nu fiu “orbit” de cele 2 ghiuluri de pe degetul mic şi inelar.

Eu am mai scris despre chestia asta cu gusturile. Practic, de gustibus non disputandum a devenit un fel de clişeu pe care îl poţi arunca într-o conversaţie în contradictoriu despre gusturi pentru a termina “meciul” la egalitate. Dar nu e aşa. Gusturile se discută. Acum vreo 2 ani eram în nu ştiu ce bodegă, mai mulţi prieteni, iar printre aceşti prieteni se număra şi o don’şoară prietenă a unui prieten, pe care nu o cunoşteam. Dintr-una-ntralta am dat-o în filme, iar această duduie, într-o discuţie directă cu mine, spune că No Country For Old Men a fost un film prost sau slab, ceva de genul. Vă daţi seama că mi s-a umflat o venă pe frunte şi s-a scurtcircuitat ceva în crbl, noroc cu piticii care au remediat repede problema şi m-am abţinut. Nu mai ţin minte ce am răspuns, cert este nu am mai vorbit restul serii cu ea. Există lucruri în lumea asta care sunt de un geniu pur, muzică, filme, pictură, literatură, ce vreţi voi. Dacă nu vezi sau nu înţelegi spune că nu vezi sau nu înţelegi, dar nu spune că sunt slabe.

Revenind la muzică, pot înţelege majoritatea genurilor, deşi am probleme cu descifrarea minimalului sau maximalului sau cum dracului s-o numi. În rest, ok, îţi place DnB, techno, electro, rap, rock, franţuzească, indiană, turcească, populară sau lăutărească. Pot să fie şi toate la un loc. Însă ce poţi spune despre un om, o persoană care se declară fan înrăit al melodiilor cu astfel de versuri?


    0605253 thumb Ce idee şmecherită mi a venit în minte

    Vreau sa ma marit cu tine, viata mea
    Nu pot trai fara tine, viata mea of viata mea

    Insoara-te tu cu mine, viata mea
    Simt ca si tu tii la mine, viata mea of viata mea

    Ce idee smecherita mi-a venit in minte
    Sa ma razbun pe dusmani sa-i fac din cuvinte

    ce viata
    ce viata
    alaturi de tine am trait
    stiam ca ai alt iubit
    nu puteam sa zic nimic
    ca sa nu fiu parasit

(Şi sunt destui cărora le plac)

Dacă îmi spuneţi că acest lirism profund are ceva de-a face cu gusturile, o să vă spun că sunteţi nebuni. Cu cea mai mare intenţie de a jigni manelarii şi manelarele o să spun aşa: din momentul în care playlist-ul vostru e plin de manele pe care le ascultaţi pretutindeni, oricâte şcoli, facultăţi, traininguri aţi avea, sunteţi, în cel mai bun caz, predispuşi la prostie. În mod normal sunteţi dobitoci cu diplomă. Iar dobitocenia nu are absolut nimic de a face cu gusturile. Acelaşi troll de mai sus spunea că manelele se trag din muzica orientală, că Turcia e patria mamă a manelelor. Doar atât spun: NU!

Dacă laşi demagogia la o parte şi nu încerci să pari înţelept sau împăciuitor, vei recunoaşte că gusturile se discută. Nu trebuie să ne întâlnim faţă în faţă pentru a mă cunoaşte. Îţi poţi da seama cine sunt şi cum sunt din muzica pe care o ascult, din filmele pe care le văd, din felul în care scriu. Cactusul cel ţepos m-a cunoscut prin intermediu muzicii care răsuna din căştile mp3-ului meu. Toate relaţiile, platonice au ba, pornesc de la gusturi comune. Aşa că, dragă Emilia, pentru a doua oară într-o săptămână: eşti mai proastă decât prevede legea. Muzica pe care o asculţi spune mai multe despre tine decât vrei să crezi.

1. Nu voi da link-ul către Emilia din simplă scârbă.

2. Dacă vreun manelar (sau manelară) se găseşte să mă contrazică în feluri ce includ copulaţia, voi respinge comentariile. De-al dracu’!

În lumea mea

Sunt adeptul lucrurilor simple. Adică, recunosc că lumea nu e bicoloră, dar nici un nenorocit de mozaic nu e. Am trecut şi eu prin faza în care ceea ce spuneam putea fii interpretat într-o mie de feluri, iar eu mă simţeam mândru de mine şi de cât de profund eram în exprimare. Adevărul e că eram mai mult fund, decât pro. Astăzi sunt mai simpluţ. câteodată atât de simpluţ încât interlocutorii mei au impresia că nu mă duce mintea mai mult de “stupid is who stupid does”. Ah, Forrest, de-ar fi reţinut lumea mai mult decât “Run, Forrest, run!”.

Nu prea scriu eu post-uri de/despre dragoste pentru că nu interesează pe nimeni ceea ce am eu de spus despre ea. Dar mi-a venit în minte un status prezent în reţelele de socializare pe care îl poţi bifa în dreptul căsuţei cu Relationship: It’s complicated. Asta nu prea pricep, ce e atât de complicat. Iubeşti şi ailalt nu ştie? Asta nu e relaţie. Eşti amant/ă? Încă o dată, nu e relaţie, eşti roată de rezervă. Nu te lasă părinţii, e mai mare cu 20 de ani ca tine, sunteţi în proces de separare? Ok. Nimic complicat. Dragostea e simplă şi cred că lumea a început să uite asta. Cel mai simplu “te iubesc” a fost înlocuit de declaraţii somptuoase şi pompoase şi interminabile, o margaretă a fost înlocuită cu un lănţişor, iar zâmbetul cald cu rânjetul cretinoid.

Trăiesc într-o gaură de şobolan, o carapace pierdută în timp din care scot nasul foarte rar. Unii ar fi tentaţi să creadă că refuz a lua legătura cu cruda realitate. Îi las să creadă. În lumea mea demodată sunt cel mai mare îndrăgostit, în lumea mea mai există o singură persoană în afară de mine, în lumea mea o întrebare gen “vrei să fii prietena mea” e amuzantă, nu jenantă. Mă distrează listele nesfârşite de cuceriri ale Don Juanilor şi replicile mortale ca “Nice shoes, wanna fuck?”.  Bănuiesc că există şi persoane care prioritizează bifarea unui număr de parteneri sexuali până la o anumită vârstă. Pentru mine e important să rămân îndrăgostit. De ceva vreme încoace am început să fac o distincţie între a iubi şi a fi îndrăgostit. De iubit poţi iubi o viaţă-ntreagă, să rămâi îndrăgostit e ceva mai greu.

Cred că îmi e doar dor…în lumea mea!