Citeam deunăzi pe blogul unui copil de 24 de ani cu dizabilităţi mintale, masterdand la o facultate şi student la o a doua, că nu contează ce muzică asculţi, simplu. Asta în condiţiile în care aceasta abjecţie de om, cu o personalitate absolut infectă, este cel mai mare şi minunat fan declarat al manelelor. Mi-am intersectat de câteva ori ochii cu persoana lui şi, fiind un fin observator, n-am putut să nu fiu “orbit” de cele 2 ghiuluri de pe degetul mic şi inelar.
Eu am mai scris despre chestia asta cu gusturile. Practic, de gustibus non disputandum a devenit un fel de clişeu pe care îl poţi arunca într-o conversaţie în contradictoriu despre gusturi pentru a termina “meciul” la egalitate. Dar nu e aşa. Gusturile se discută. Acum vreo 2 ani eram în nu ştiu ce bodegă, mai mulţi prieteni, iar printre aceşti prieteni se număra şi o don’şoară prietenă a unui prieten, pe care nu o cunoşteam. Dintr-una-ntralta am dat-o în filme, iar această duduie, într-o discuţie directă cu mine, spune că No Country For Old Men a fost un film prost sau slab, ceva de genul. Vă daţi seama că mi s-a umflat o venă pe frunte şi s-a scurtcircuitat ceva în crbl, noroc cu piticii care au remediat repede problema şi m-am abţinut. Nu mai ţin minte ce am răspuns, cert este nu am mai vorbit restul serii cu ea. Există lucruri în lumea asta care sunt de un geniu pur, muzică, filme, pictură, literatură, ce vreţi voi. Dacă nu vezi sau nu înţelegi spune că nu vezi sau nu înţelegi, dar nu spune că sunt slabe.
Revenind la muzică, pot înţelege majoritatea genurilor, deşi am probleme cu descifrarea minimalului sau maximalului sau cum dracului s-o numi. În rest, ok, îţi place DnB, techno, electro, rap, rock, franţuzească, indiană, turcească, populară sau lăutărească. Pot să fie şi toate la un loc. Însă ce poţi spune despre un om, o persoană care se declară fan înrăit al melodiilor cu astfel de versuri?
0605253 thumb Ce idee şmecherită mi a venit în minte
Vreau sa ma marit cu tine, viata mea
Nu pot trai fara tine, viata mea of viata mea
Insoara-te tu cu mine, viata mea
Simt ca si tu tii la mine, viata mea of viata mea
Ce idee smecherita mi-a venit in minte
Sa ma razbun pe dusmani sa-i fac din cuvinte
ce viata
ce viata
alaturi de tine am trait
stiam ca ai alt iubit
nu puteam sa zic nimic
ca sa nu fiu parasit
(Şi sunt destui cărora le plac)
Dacă îmi spuneţi că acest lirism profund are ceva de-a face cu gusturile, o să vă spun că sunteţi nebuni. Cu cea mai mare intenţie de a jigni manelarii şi manelarele o să spun aşa: din momentul în care playlist-ul vostru e plin de manele pe care le ascultaţi pretutindeni, oricâte şcoli, facultăţi, traininguri aţi avea, sunteţi, în cel mai bun caz, predispuşi la prostie. În mod normal sunteţi dobitoci cu diplomă. Iar dobitocenia nu are absolut nimic de a face cu gusturile. Acelaşi troll de mai sus spunea că manelele se trag din muzica orientală, că Turcia e patria mamă a manelelor. Doar atât spun: NU!
Dacă laşi demagogia la o parte şi nu încerci să pari înţelept sau împăciuitor, vei recunoaşte că gusturile se discută. Nu trebuie să ne întâlnim faţă în faţă pentru a mă cunoaşte. Îţi poţi da seama cine sunt şi cum sunt din muzica pe care o ascult, din filmele pe care le văd, din felul în care scriu. Cactusul cel ţepos m-a cunoscut prin intermediu muzicii care răsuna din căştile mp3-ului meu. Toate relaţiile, platonice au ba, pornesc de la gusturi comune. Aşa că, dragă Emilia, pentru a doua oară într-o săptămână: eşti mai proastă decât prevede legea. Muzica pe care o asculţi spune mai multe despre tine decât vrei să crezi.
1. Nu voi da link-ul către Emilia din simplă scârbă.
2. Dacă vreun manelar (sau manelară) se găseşte să mă contrazică în feluri ce includ copulaţia, voi respinge comentariile. De-al dracu’!
Eu am mai scris despre chestia asta cu gusturile. Practic, de gustibus non disputandum a devenit un fel de clişeu pe care îl poţi arunca într-o conversaţie în contradictoriu despre gusturi pentru a termina “meciul” la egalitate. Dar nu e aşa. Gusturile se discută. Acum vreo 2 ani eram în nu ştiu ce bodegă, mai mulţi prieteni, iar printre aceşti prieteni se număra şi o don’şoară prietenă a unui prieten, pe care nu o cunoşteam. Dintr-una-ntralta am dat-o în filme, iar această duduie, într-o discuţie directă cu mine, spune că No Country For Old Men a fost un film prost sau slab, ceva de genul. Vă daţi seama că mi s-a umflat o venă pe frunte şi s-a scurtcircuitat ceva în crbl, noroc cu piticii care au remediat repede problema şi m-am abţinut. Nu mai ţin minte ce am răspuns, cert este nu am mai vorbit restul serii cu ea. Există lucruri în lumea asta care sunt de un geniu pur, muzică, filme, pictură, literatură, ce vreţi voi. Dacă nu vezi sau nu înţelegi spune că nu vezi sau nu înţelegi, dar nu spune că sunt slabe.
Revenind la muzică, pot înţelege majoritatea genurilor, deşi am probleme cu descifrarea minimalului sau maximalului sau cum dracului s-o numi. În rest, ok, îţi place DnB, techno, electro, rap, rock, franţuzească, indiană, turcească, populară sau lăutărească. Pot să fie şi toate la un loc. Însă ce poţi spune despre un om, o persoană care se declară fan înrăit al melodiilor cu astfel de versuri?
0605253 thumb Ce idee şmecherită mi a venit în minte
Vreau sa ma marit cu tine, viata mea
Nu pot trai fara tine, viata mea of viata mea
Insoara-te tu cu mine, viata mea
Simt ca si tu tii la mine, viata mea of viata mea
Ce idee smecherita mi-a venit in minte
Sa ma razbun pe dusmani sa-i fac din cuvinte
ce viata
ce viata
alaturi de tine am trait
stiam ca ai alt iubit
nu puteam sa zic nimic
ca sa nu fiu parasit
(Şi sunt destui cărora le plac)
Dacă îmi spuneţi că acest lirism profund are ceva de-a face cu gusturile, o să vă spun că sunteţi nebuni. Cu cea mai mare intenţie de a jigni manelarii şi manelarele o să spun aşa: din momentul în care playlist-ul vostru e plin de manele pe care le ascultaţi pretutindeni, oricâte şcoli, facultăţi, traininguri aţi avea, sunteţi, în cel mai bun caz, predispuşi la prostie. În mod normal sunteţi dobitoci cu diplomă. Iar dobitocenia nu are absolut nimic de a face cu gusturile. Acelaşi troll de mai sus spunea că manelele se trag din muzica orientală, că Turcia e patria mamă a manelelor. Doar atât spun: NU!
Dacă laşi demagogia la o parte şi nu încerci să pari înţelept sau împăciuitor, vei recunoaşte că gusturile se discută. Nu trebuie să ne întâlnim faţă în faţă pentru a mă cunoaşte. Îţi poţi da seama cine sunt şi cum sunt din muzica pe care o ascult, din filmele pe care le văd, din felul în care scriu. Cactusul cel ţepos m-a cunoscut prin intermediu muzicii care răsuna din căştile mp3-ului meu. Toate relaţiile, platonice au ba, pornesc de la gusturi comune. Aşa că, dragă Emilia, pentru a doua oară într-o săptămână: eşti mai proastă decât prevede legea. Muzica pe care o asculţi spune mai multe despre tine decât vrei să crezi.
1. Nu voi da link-ul către Emilia din simplă scârbă.
2. Dacă vreun manelar (sau manelară) se găseşte să mă contrazică în feluri ce includ copulaţia, voi respinge comentariile. De-al dracu’!