In termenii intalniti in programarea neuro-lingvistica, cand te concetrezi asupra unui lucru nu faci altceva decat sa arunci un „cadru” al problemei tale inspre toti cei din jurul tau. De pilda, concentrandu-te asupra unei probleme oarecare, „Nu pot sa-mi repar acoperisul prin care curge apa la fiecare ploaie pentru ca nu am bani suficienti”, te „fixezi” intr-un „cadru” al problemei. Daca dai vina pe altcineva-o parte dintre cei care apeleaza la programarea neuro-lingvistica au aceasta problema zilnic-„Nu am bani suficienti pentru ca al meu chirias nu si-a achitat datoria de trei luni” atunci sari drept in „cadrul” blamarii. In ambele cazuri, „cadrul” te imbiedica sa gandesti mai departe de laturile sale, sa fii open-mind. Iar cand te-ai blocat te duci in trecut sa vezi ce n-a mers si asa incepi sa dai vina pe x, y pe situatia a, pe evenimentul b. Mai indicat ar fi, conform unor tehnici ce tin de programarea neuro-lingvistica, sa te gandesti ce scop urmareai sa atingi, cu alte cuvinte gandeste-te la rezultat si nu te canaliza doar pe emotiile negative ale momentului.
Un exemplu: Maria s-a plans ca seful a refuzat sa ii mareasca salariul, ceea ce e adevarat. Cu toate astea, Maria a fost modesta si nu i-a spus sefului cat de mult bine a facut companiei, asa ca seful nu avea de unde sti cati bani a castigat de pe urma Mariei. La urmatoarea incercare, Maria si-a prezentat o lista de scopuri atinse deja si i-a vorbit managerului sau despre obiectivele din viitor si cum vrea sa le atinga impreuna cu el. Asadar, Maria a trecut de la „cadrul” blamarii la actiune si si-a convins seful ca merita marirea de salariu, pe care a primit-o. Cand ai probleme importante, incearca sa faci un pas in spate si sa actionezi pentru a-ti securiza ceea ce vrei sa obtii cu adevarat.